din seria 2008 :)))

Psihicul uman ascunde taine de necuprins. Este uneori sfasietor de puternic, de tare, de hotarat. Si totusi… acelasi psihic poate ceda alteori ca o fasie de gheata azvarlita pe drumul pieririi. Mintea noastra poate gazdui dorinte atat de frumoase, plutitoare prin sensibilitatea lor si aromate prin savoare, dorinte ce ar putea deveni realitate daca ar fi sustinute cu aceeasi fervoare din care au luat nastere, si totusi ceva, undeva, le lasa sa se sparga ca o fasie de gheata…
De ce? De ce mai hranim in noi sperante si visuri pe care le numim apoi iluzii?
E atat de usor sa ne bucuram de prezent...